Cum îmi dau seama dacă sunt trans?

Acest ghid este pentru oricine își pune întrebări despre genul propriu. Fie că ești la începutul explorării identității tale, fie că ai deja un parcurs în spate, fie că pur și simplu vrei să înțelegi mai bine experiența persoanelor trans. Nu este un manual medical sau o rețetă universală, ci o colecție de informații, exemple și resurse menite să sprijine reflecția personală. Fiecare călătorie este unică, iar scopul acestui text este să ofere context, limbaj și încurajare pentru a naviga mai ușor procesul de descoperire a genului.

A fi trans înseamnă să nu te simți în concordanță cu normele sociale asociate genului asignat la naștere. Este o experiență exclusiv interioară, trăită de persoana respectivă.

Nu există teste sau metode științifice pentru a determina genul sau dacă cineva este sau nu trans. Nimeni din exterior (părinți, medici, psihiatri, etc.) nu ne poate determina genul.

Conceptul de gen este unul foarte complex și determinat foarte mult de societatea în care trăim. A fi femeie, bărbat sau persoană nonbinară este diferit în România față de Spania, Finlanda sau Singapore. Același lucru se poate spune în funcție de mulți alți factori intersecționali: gen, status socio-economic, etnie, religie, etc. Așteptările sociale și culturale sunt diferite și la nivel personal, de membrii familiei și chiar de noi, prin felul în care ne poziționăm și gândim despre genul nostru.

În același timp, majoritatea persoanelor cisgender (sau cis, persoane care se identifică cu genul asignat la naștere) nu ajung vreodată să caute pe un site numit group meowing răspunsuri la întrebarea „oare sunt trans?”.

Importanța modelelor și a vizibilității

O parte din persoanele trans își dau seama singure, câteodată chiar de la vârste fragede că sunt trans. Altele își dau seama mai greu/târziu, și de multe ori cauza este lipsa modelelor. Unele persoane simt că ceva nu este în regulă, au perioade depresive/în care disociază/etc.

Modelele pozitive sunt esențiale în a ajuta persoanele trans să își dea seama că sunt trans, să accepte asta, și să aibe curajul să facă schimbările de care au nevoie pentru a își îmbunățăți viața.

Din păcate, majoritatea modelelor pe care le vedem prezentate în mass-media nu sunt pozitive. Persoanele trans feminine apar în general fie ca victime sau ca sex workers, persoanele trans masculine sau nonbinare nu apar aproape niciodată.

Din fericire, însă, reprezentarea persoanelor trans a crescut mulțumită social media.

O variantă bună de a înțelege mai bine experiența persoanelor trans este de a le urmări pe social media (youtube, instagram, tiktok, twitch, bloguri personale, etc.).

Câteva postări relevante:

• Blog Tina, Cum mi-am dat seama că sunt transgen
• Blog Tina, De ce mi-am dat seama atât de târziu că sunt trans?
• Youtube Evie, Cum mi-am dat seama că sunt transgender
• Youtube, Evie, Cum am început să-mi accept genul

Experimentare personală

În general, poate ajuta să aflăm mai multe despre experiența persoanelor trans, despre cum și-au dat ele seama că sunt trans, și despre cum se raportează ele la genul lor. Dar poate cel mai importantă este experimentarea.

Hainele, culorile, machiajul, stilul sau lungimea părului, etc., nu au gen. Deși, într-adevăr societatea împarte aceste lucruri în două cutiuțe: femei și bărbați, oamenii sunt mult mai diverși și interesanți de atât. În comunitățile queer și trans, se poate observa o libertate mult mai mare în expresia de gen, iar acesta este rezultatul experimentării personale.

În funcție de cât de comfortabil este pentru fiecare, se poate experimenta, spre exemplu cu:

• folosirea altor pronume și/sau nume online, eventual pe conturi noi; o variantă relativ facilă este un cont nou de discord pe servere open/queer de discord, dar orice altă platformă de social media e ok,
• folosirea aplicațiilor de gender swap/filtrelor de makeup/etc., în aplicații cum ar fi faceapp, tiktok, etc.,
• pentru persoanele trans-femme: ojă de unghii¹, machiaj², etc.,
• se poate merge în magazine pentru a proba haine noi sau comanda online,
• participarea la evenimente queer.

Experimentarea poate produce anxietate deoarece societatea pune presiune pe noi să ne cunoaștem genul, să nu experimentăm, să nu ne schimbăm prezentarea, etc. Cu toate că experimentarea liberă poate fi un privilegiu, există totuși feluri în care se poate face în relativă siguranță.

Spre exemplu, cu un device de gen telefon/laptop/etc., se poate experimenta varianta cu nume/prenume online sau aplicațiile cu funcționalitate de gender swap sau filtre.

Dacă sunteți în siguranță acasă, puteți experimenta și majoritatea din restul variantelor.

În magazine poate fi un pic mai stresant. O variantă la care multe persoane trans apelează este să roage o prietenă cu care să meargă. Oricum ar fi, nu vă faceți griji, angajaților din magazine nu prea le pasă de ce gen au clienții sau ce fel de haine probează.

Important nu tuturor femeilor CIS le place să se machieze, sau să poarte haine feminine, sau să aibe părul lung, etc. La fel, persoanele trans nu au nicio datorie să se încadreze perfect într-un model ideal de feminitate, masculinitate sau androgenie.

Euforie și disforie

Atunci când experimentăm cu genul nostru (sau câteodată fără niciun motiv anume), putem simți așa-numită euforie de gen. Pentru majoritatea persoanelor trans, asta se întâmplă atunci când genul persoanei este validat fie printr-o acțiune, un gând, niște cuvinte spuse de cineva, o privire, etc.

Persoanele transfemme pot câteodată chiar să aibe parte de erecții ca rezultat al euforiei de gen, care pot cauza disforie. Este o reacție perfect normală a corpului care simte euforie — un sentiment nou și foarte puternic, și nu îl înțelege. Nu este vorba de un kink, nu înseamnă nimic altceva.

Disforia de gen este sentimentul opus: este atunci când apare un sentiment puternic negativ legat de genul nostru. Disforia poate apărea similar cu euforia ca rezultat al unui gând, observații, vorbe, remarci, etc.

Din perspectiva întrebării puse în acest articol, apariția euforiei sau chiar a disforiei de gen este utilă în a ne da un răspuns la întrebare.

Pentru a minimiza sau chiar scăpa de disforia de gen, în general ajută o combinație de:

• a ne accepta așa cum suntem și a înțelege că genul este un construct social,
• experimentarea cu genul cu scopul de a găsi lucrurile care ajută,
• tranziția socială/medicală/etc.

Despre greșeli și regret

Una din principalele lucruri care ne opresc din a experimenta este frica de a greși sau de a regreta mai târziu. Frica este evident îndreptățită, mai ales dacă este internă și nu forțată de altcineva.

În același timp, există multe lucruri care pot fi încercate înainte de orice pas "mai serios" în tranziție prin experimentare personală.

Această frică de regret este folosită foarte des împotriva noastră atât de către persoane apropiate care sunt îngrijorate, cât și de conservatori.

Deși evident că se întâmplă, rata de regret/de-tranziționare pentru persoanele trans este extrem de mică, mai mică decât pentru aproape orice altă decizie importantă din viața unei persoane.

Studiile recente ne arată că rata de regret/detranziție este extrem de mică, spre exemplu

• 0.36% rată de detranziționare ³,
• 3% rată de oprire a tranziției medicale⁴,
• 1% regret pentru operațiile de schimbare de sex⁵.

Evident, asta nu înseamnă că nu ar trebui să petrecem suficient timp în a explora genul și a găsi soluțiile cele mai bune pentru noi. În același timp, nu ar trebui să ne blocheze sau oprească pe termen prea lung această frică de regret, mai ales dacă am reușit să experimentăm cu genul.

Până la urmă, cunoașterea de sine se construiește pas cu pas, iar fiecare încercare este o piesă din puzzle-ul propriei identități.