Tranzitia Medicala

Acest articol este un articol informativ despre tranziția medicală pentru persoanele trans-feminine. Nu considerăm că tranziția medicală este un pas necesar. Există persoane trans care aleg să nu tranziționeze medical.

Important: nu sunt mulți medici psihiatri/endocrinologi/etc., care să nu discrimineze persoanele trans, să fie suficient de informați, și accesibili. Dacă aveți nevoie de recomandări, vă rog să ne contactați pe instagram/fediverse/etc.

Tranziția medicală poate fi împărțită în două categorii principale: tratament hormonal și operații de afirmare a genului.

Merită menționat că persoanele CIS (care nu sunt trans), accesează în mod uzual atât tratament hormonal cât și operații de afirmare a genului, spre exemplu:

• femeile la menopauză primesc tratament cu estrogen pentru a diminua efectele negative ale menopauzei,
• copiii care suferă de pubertate timpurie primesc blocante hormonale pentru a le întârzia pubertatea,
• bărbații primesc tratament hormonal pentru a încetini oprirea căderii părului,
• persoanele de toate genurile accesează operații estetice de toate felurile pentru a-și afirma genul (implanturi de sâni sau păr, operații estetice de toate felurile, tratament cu laser pentru îndepărtarea părului, etc.), etc.

Este important de adăugat că tranziția hormonală schimbă carecteristicile sexuale ale persoanelor. Deci, pur științific, dacă genul este auto-determinat de fiecare persoană, caracteristicile care formează sexul unei persoane se pot schimba parțial prin tranziție hormonală și/sau parțial prin operații de afirmare a genului.

Efecte ale tratamentului hormonal cu estrogeni:

• piele mai fină începând cu primele luni,
• scăderea masei musculare (se poate păstra cu exercițiu; efectele încep să apară după 6+ luni),
• creșterea sânilor (variază foarte mult de la persoană la persoană, depinde de greutate și genetică, procesul poate dura 2-3 ani),
• redistribuirea grăsimii pe corp (depinde de genetica și greutate, poate ajuta 'weight cycling', adică adăugat apoi dat jos 5-10% din greutatea corporală),
• schimbări ale libidoului și chiar orientării sexuale,
• subțierea părului de pe corp și față, și încetinirea creșterii acestuia.

În afara schimbărilor fizice, majoritatea persoanelor raportează schimbări în felul în care se simt, în general sentimente mai puternice și mai diverse/nuanțate.

Operațiile de afirmare a genului care feminizează sunt:

• implant mamar,
• orhiectomie,
• vaginoplastie,
• operații estetice faciale.

Pentru mai multe informații despre tratamentul hormonal, citiți Plan de tratament hormonal de substituție pentru feminizare.

Tratamentul hormonal de tip DIY

De ce

• medici slab pregătiți,
• costurile ridicate pentru consultații,
• faptul că este foarte greu să accesăm medicii/tratamentele/consultațiile prin CNSAS,
• timpul lung de așteptare la medicii trans-friendly.

Riscuri

• riscurile cele mai mari sunt cu blocantele de testosteron,
• în cazul blocantelor de testosteron, riscurile sunt: probleme cu ficatul, tumori (benigne), osteoroporoză, etc.,
• estrogenul este în general relativ safe, chiar și doze mari sunt suportate de corp pe perioade scurte (deși nu sunt recomandate!).

Cum facem să diminuăm riscurile

• ne informăm cât de mult putem: WPATH, articole, comunitate,
• analize o dată pe an și după fiecare schimbare a dozajului/tratamentului,
• analize mai dese în cazul folosirii blocantelor de testosteron (3-6 luni).

Atenție: este ușor să cădem în plasa "hai să mai încerc încă ceva, să meargă mai bine". Tratamentul hormonal este de lungă durată. Schimbările apar greu. Atâta vreme cât suntem pe o doză rezonabilă, analizele sunt bune și avem o stare bună psihică, cel mai bine este să lasăm hormonii să-și facă treaba. Schimbările apar în timp.

Dificultați în accesarea serviciilor de tranziție medicală

• discriminarea din societate, care duce la un număr extrem de mic de persoane trans care realizează că sunt trans și merg la medic pentru a vorbi despre asta (statistic),
• gatekeeping din partea medicilor psihiatri, misoginie, bani cheltuiți fără rost,
• gatekeeping din partea medicilog endocrinologi: teste scumpe care nu sunt necesare (genetice, de careotip, etc.), exagerarea riscurilor (ex: cancer la sân), fat-fobie, misoginie, etc.,
• lipsa de pregătire atât a medicilor psihiatri și a medicilor endocrinologi,
• lipsa legislației și a normelor naționale pentru tratament, astfel încât unii medici endocrinologi pot fi bullied/speriați și ajung să nu mai lucreze cu comunitatea.